Quoi de plus profond que le rapprochement de la Terre? La sentir, la toucher, la travailler, sentir que nos mains se remplissent de l'essence de la vie? Quoi de plus beau, mais pas pour autant moins difficile, que de faire partie de la continuité de la vie? Creuser des trous pour planter des aromatiques, les remplir, les arroser. Cela semble d'une banalité déconcertante...et pourtant de le faire et d'y prendre goût dépasse la banalité, cela relève de la prise de conscience que notre Terre Mère a besoin de nous à tout moment de notre existence.
GÂNDURI "DE PE URMĂ"
Ce poate fi mai profund decât apropierea de Pământ? Să-l simți, să-l atingi, să-l lucrezi, să simți că mâinile ți se umplu de esența vieții? Ce poate fi mai frumos, dar pe atât de greu, decât să faci parte din continuitatea vieții? Să sapi gropi ca să plantezi plante aromatice, să le umpli, să le uzi. Pare de o banalitate aiuritoare...și totuși să o faci și să-i prinzi gustul depășește banalitatea, e vorba aici de a conștientiza că Planeta Mamă are nevoie de noi în orice moment al existenței noastre.
THOUGHTS IN THE AFTERMATH
What can be more profound than closeness to Earth? Feel it, touch it, feel that our hands are filled with the essence of life? What can be more beautiful, but not less difficult, than being a part of life's continuity? Digging holes to plant herbs, filling them, wetting them. Nothing seemingly more banal...yet doing it and starting to get the taste of it is more like becoming aware that Mother Earth needs us in every single moment of our existence.
