Une notion qui bouleverse! Aujourd'hui je ressens le besoin d'en parler. Je ressens le besoin de comprendre, de me rappeler son sens véritable: je devrais prendre le dictionnaire pour revoir sa définition. Le dico est une si bonne source. Et pourtant j'ai envie d'autre chose. j'ai envie d'ouvrir mon cœur à la confiance. Pas longtemps après notre arrivée en Iran, un jeune homme bien intentionné en remarquant l'ouverture d'esprit et la légerté de notre discours , il murmura sur un ton de confidence lorsque nous quittions son cofinet: "Ne faites confiance à personne en Iran!" Je réplique d'un ton sarcastique "- même pas à toi!" Il ne m'a pas entendu.
Aujourd'hui j'ai envie de DIRE: Qu'est-ce qui nous empêche de nous faire confiance à nous-mêmes et encore moins aux autres? C'est un combat quotidien pour moi. Intellectualiser le sujet c'est chose facile! Mais comment dépasser la rigidité de la raison pour ressentir plus profondément, corporellement cette notion? Car oui, c'est une fois que la parole a dépassé son rôle de phonème qu'elle commence à pénétrer dans notre intimité. c'est à ce moment-là que l'expérience, ce vaste sujet, prend tout son sens. J'ai toujours entendu cela: "La vie s'apprend en la vivant. Sabina, les livres c'est une chose mais pour comprendre il faut faire des expériences!"
La parole s'ancre en nous, elle prend des racines en nous pour imager le Soi - Embodied Writing, Dharma Art, Calligraphie, la Physique. Je me souviens de ma première classe de Physique au lycée: le prof m'a tout de suite impressionnée par la vitesse de son écriture au tableau (en quelques minutes, il remplit les 2 tableaux de formules dont je comprenais à peine le SENS). Il nous dit (je le cite avec approximation, il me le pardonnera si un jour il lit ce texte) "vous verrez, la Physique c'est la science la plus importante. Elle est partout, le monde ne pourrait exister sans elle. Ses lois s'appliquent partout où vous regardez."
Oui, cher professeur, comme vous aviez raison. Et les autres professeurs aussi: toutes les matières sont indispensables, elles font le TOUT! L'UNITE! Merci chers professeurs, je ne pourrai jamais le dire assez. Autrefois je me demandais sans cesse - pourquoi je m'acharne à vouloir tout comprendre, tout savoir? Mais la réponse était dans la question, plus besoin de chercher maintenant - TOUT est dans le TOUT! Il suffit d'ouvrir son coeur. Et de FAIRE CONFIANCE!
ÃŽNCREDEREA
Un concept care bulversează! Simt nevoia astăzi să vorbesc despre ea; simt nevoia să înțeleg, să-mi reamintesc sensul ei veritabil. Ar trebui să iau dicționarul ca să revăd definiția. Dicționarul e o sursă bună. Åži totuși am nevoie de altceva: vreau să-mi deschid inima încrederii.
Nu mult timp după ce am sosit în Iran, un tânăr bine intenționat, remarcând deschiderea noastră și atitudinea noastră destinsă, ne-a șoptit pe un ton de confidență când ieșeam din "cofinet":
"Să nu aveți încredere în nimeni în Iran!"
Ieșind, eu arunc o replică sarcastică — "nici măcar în tine!" — dar nu m-a auzit.
Am o întrebare — ce ne împiedică să avem încredere în noi înșine și cu atât mai mult în ceilalți? Mă lupt zilnic să înțeleg motivele fricii de celălalt. Un subiect ușor de intelectualizat. Dar cum să depășim pragul rigid al rațiunii pentru a simți această noÅ£iune la un nivel mai profund, corporal?
Numai atunci cand cuvântul și-a depășit rolul de sunet, el începe să pătrundă în intimitatea noastră cu adevărat. Atunci și doar atunci subiectul acest vast care e experiența își găsește menirea.
Credeam că am înțeles totuși — Cuvântul își aruncă ancora în noi — prinde rădăcină în noi ca să proiecteze imaginea sinelui: Embodied Writing, Dharma Art, Caligrafie, Fizică.
ÃŽmi amintesc de prima mea ora de fizica la liceu: profesorul m-a impresionat imediat cu viteza cu care scria la tablă (în câteva minute, a umplut 2 table cu formule al căror SENS îmi era greu să-l percep). Ne-a spus (îl citez cu aproximație, o să mă ierte dacă citește acest text):
„Veți vedea, fizica e știința cea mai importantă, ea e pretutindeni. Lumea n-ar putea exista fără ea. Legile fizicii se aplică oriunde vă uitați."
Da, dragul meu profesor, cÃ¥tă dreptate aveți! Si ceilalți profesori de asemenea — toate materiile sunt indispensabile: ele alcătuiesc TOTUL! UNITATEA!
Mulțumesc dragi profesori, nu voi putea niciodată să vă mulțumesc îndeanjuns.
Mai demult mă întrebam fără încetare — de ce țin cu tot dinandinsul să învăț totul, să înțeleg TOTUL? Dar în întrebare e și răspunsul, nu mai e nevoie sa caut — în TOT este totul. E de ajuns să-ți deschizi inima!
Åži să ai ÃŽNCREDERE!
TRUST
A concept that troubles! I feel like talking about it today; I need to understand. I should take the dictionary to remember the definition. The dictionary is the source. Yet I would like to go for something else: I would like to open my heart to trust.
Not long after our arrival in Iran, a well-intentioned young man who acknowledged our open-heartedness and the coolness in our behavior he confided in a whispering voice while we were leaving his "cofinet": "Do not trust anyone in Iran!" — I replied in a sarcastic tone "not even you!". He did not hear me.
My question is: "what stops us from trusting OURSELVES and even less the OTHERS? This is a day-to-day struggle for me — understanding why we are afraid of the others. This is an easy subject to rationalize. But how to overcome the stiffness of the reasoning so as to come to a deeper embodied level of perception?
As it is once the word is uttered and becomes more than just a sound that it starts to penetrate our intimacy. It is at that moment that experience, this immense field, starts to accomplish its role.
The word anchors itself in us to give an image of self — Embodied Writing; Calligraphy; Dharma Art; Physics.
I remember my first Physics class in high school — the teacher instantly impressed me when he filled two blackboards with formulas at the speed of light — I could hardly follow their MEANING. He told us (this is an approximate quote, he will forgive me if he reads my words one day):
"You'll see Physics is the most important science. It is everywhere, the world couldn't existent without it. The laws of Physics apply wherever you look."
Yes dear teacher, you are so right. The other teachers too: all subjects are necessary — they make the WHOLE! The UNITY!
Thank you, dear teachers, I will never be able to thank you enough.
Once I incessantly asked myself: "Why do I thrive to learning all, understanding everything? I know now the answer is in the question, no need to search anymore. Everything is in ALL.
Just open your heart Sabina, and TRUST!
